Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile lansează studiul ”România 2017. Sectorul neguvernamental – profil, tendințe, provocări”, o încercare de a observa și a defini dimensiunea și dinamica sectorului neguvernamental din România în perioada 2010 – 2016. Studiul reprezintă o aducere la zi a ediției anterioare publicate în anul 2010 și, împreună cu aceasta, oferă tuturor celor interesați o mai bună cunoaștere (și recunoaștere) a rolului și importanței sectorului neguvernamental în societatea românească.

   Studiul colectează și analizează date privind relevanța economică a sectorului  neguvernamental și încearcă în același timp să surprindă evoluții și transformări care au avut loc în cadrul acestuia în ultimii ani. Cei interesați mai pot găsi în această lucrare informații și analize privind cadrul legal de funcționare a organizațiilor neguvernamentale, implicare civică și voluntariat, finanțarea activităților asociațiilor și fundațiilor, elemente ce țin de guvernanța internă și de organizare, relația cu statul și alte entități din sfera publică. De asemenea, această ediție cuprinde și secțiuni dedicate pentru trei domenii de activitate importante pentru organizațiile neguvernamentale: social, civic și tineret.

Deși nu își propune explicit să facă acest lucru, studiul contribuie la demontarea unor mituri și prejudecăți tot mai frecvente în spațiul public față de organizațiile neguvernamentale. De exemplu este mai puțin știut faptul că organizațiile neguvernamentale depind într-o foarte mica măsură de fonduri din bugetele publice naționale. Dimpotrivă, ele atrag în primul rând resurse externe și private, creează locuri de muncă și oferă servicii de interes public, sprijinind astfel intervenția statului și bunăstarea generală. Spre exemplu, în anul 2015, numărul de locuri de muncă create de sectorul neguvernamental (aproape 100.000) a fost comparabil sau mai mare decât numărul locurilor de muncă create de unele sectoare de activitate ale economiei naţionale, cum ar fi: intermedieri financiare şi asigurări (102 mii angajaţi), activităţi culturale, de spectacole, recreative (77,5 mii angajaţi), industria extractivă (57,4 mii angajaţi), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă (55,1 mii angajaţi), tranzacţii imobiliare (32 mii angajaţi). Există domenii în care prezența organizațiilor neguvernamentale este esențială și, fără existența acestora, mii și zeci de mii de cetățeni ar trăi în condiții mult mai dificile. De exemplu la sfârşitul anului 2016 aproximativ 40% dintre furnizorii de servicii sociale din România erau privaţi ONG, asociaţii şi fundaţii ce operau 45% din totalul serviciilor licenţiate.

Contextul politic autohton, dar și evoluțiile pe plan internațional sunt departe de a fi favorabile pentru sectorul neguvernamental, pentru pluralism și pentru o societate deschisă. Statul și partidele politice continuă să nu recunoască valoarea contribuției sectorului neguvernamental la dezvoltarea țării, ba chiar încearcă limitarea cadrului de funcționare a acestuia. Chiar și așa însă, la zece ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, există suficiente semne care ne indică atât o maturizare a sectorului neguvernamental din România, cât și apariția de noi resurse și energii cu un uriaș potențial pentru dezvoltarea societății civile. Organizațiile neguvernamentale sunt mai vizibile, mai aproape de cetățeni și se bucură de o încredere sporită din partea acestora. Mai mult ca oricând, o mai mare implicare a cetățenilor în structuri asociative în beneficiul comunității ar reprezenta un semnal al consolidării democrației în România și al redobândirii încrederii între cetățeni și în valoarea acțiunii lor colective.

Studiul a fost realizat prin intermediul Granturilor SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Harta sectorului neguvernamental – date judeţene

Harta sectorului neguvernamental – date regionale

                                                                                                     ******