FAQ
Concursul a fost incheiat.
Voturi primite: 102, punctaj total: 479.

M-am împrietenit cu o comună!

Toată povestea a început într-o dimineață frumoasă, în care, împreună cu colegii mei de la Asociația Studențească INGMED am fost invitați să participăm la un minunat proiect de voluntariat și cetățenie activă în Comuna Bălilești.

Ajungând acolo, am avut plăcerea de a interacționa cu niște oameni deosebiți, cu niște suflete primitoare și calde. După instalarea taberei de corturi, am recapitulat ordinea acțiunilor din zilele următoare. Din descrierea proiectului, am înțeles că ecologizările la care trebuia să participăm în comuna aveau mai multe scopuri: dezvoltarea voluntariatului în Bălilești, împlicarea cetățenilor și dezvoltarea aptitudinilor studenților de la ingineria mediului.

Surprinderea noastră cea mai mare a fost ca ni s-au alăturat într-un număr foarte mare și cetățenii comunei respective. Am avut plăcerea de a cunoaște un baiețel foarte bine crescut și săritor în toate lucrurile pe care le faceam pe numele lui E., în vârstă de numai 12 ani. Alături de cetățenii comunei, activitatea de ecologizare nu a mai fost doar o muncă ci a devenit o plăcere, toți arătându-se interesați de curățarea unei comune frumoase de resturile aruncate lângă râu, sau lângă pădure sau pe islaz.

Zilele petrecute în comuna Bălilești au trecut repede, în parte prin ecologizările efectuate în parte prin activitățile de seară, mai degrabă specifice taberelor de munte, decât celor de ecologizare. Interacțiunea continuă dintre mine și copii și tinerii din Bălilești, atât pe teren cât și în tabară de corturi a condus la un sentiment de prietenie, de atașare față de oameni și față de comuna Bălilești. Deși eu nu locuiesc acolo și nici măcar în apropiere, proiectul la care am participat m-a apropiat de comuna Bălilești într-un mod aparte, munca depusă acolo și prieteniile legate fâcându-mă să mă simt de-a casei! De exemplu, revenirea în cea de-a doua tabără de ecologizare s-a produs cu bucurie din partea mea, mai ales că primirea vechilor prieteni a fost pe măsură. 

Odată cu terminarea proiectului și inevitabil plecarea noastră din acea comună, am rămas cu un sentiment de bucurie, dar în acelasș timp și unul de tristețe, deoarece nu înțeleg de ce nu toți cetățenii din Bălilești nu-și iubesc comuna, așa cum am ajuns să o fac eu, sau chiar mai mult!

Proiectul acesta m-a surprins și pe mine din perspectiva unei prietenii pe care nu credeam că pot să o am: aceea cu o Comuna Bălilești, prin oamenii pe care-i are, prin peisajele și casele frumoase și prin curățenia și munca pe care le-am depus acolo, a devenit PRIETENA MEA.


Autor: Vintila Larisa