FAQ
Concursul a fost incheiat.
Voturi primite: 1, punctaj total: 5.

Cum mi-a schimbat voluntariatul viața

Era o zi de martie, însorită, când mi-au căzut ochii, pentru a doua oară în ultimele luni, pe un desen realizat de Asociația Tineri pentru Europa de Mâine. Și iarăși m-am gândit la Vlăduț Îmi căutam potențiali practicanți/clienți. Îl știam pe Vlăduț de ceva ani, de când aveam proiecte comune. Așa am ajuns la asociația mai sus menționată, dar acum eram din perspectivă personală și nu profesională.

Am vorbit cu Vlăduș și i-am spus ceea ce căutam eu, arătându-mi în același timp și diponibilitatea pentru ajutor/voluntariat. Și așa am intrat în lumea necunoscuta mie și minunată a bibliotecilor!

Primul contact cu lumea bibliotecilor din județ a fost dragoste la prima vedere, dacă pot spune asa. Știam prea puțin despre ce anume se întâmplă într-o bibliotecă în zilele noastre, și cred că sunt mulți alții care știu la fel de puțin. Și ceea ce am descoperit m-a făcut să fiu curioasă, să aflu mai multe, să explorez.

De la a găsi potențiali practicanți am ajuns la a fi voluntar. Dar ce este cel mai important, pentru mine, este că aici erau mereu copii și tineri! 

Ah! Am uitat să menționez că principalul proiect pe care am intrat a fost referitor la educația nonformală! Tot ceea ce se gândește, se face aici este pentru copii! Și așa am putut să interacționez cu ei în mod direct, mergând către ei, la biblioteci, și “jucându-ne” cu valorile umane, descoperind împreună cum le putem manifesta mai bine, față de noi înșine, față de ceilalți. Și am fost sedusă de înțelepciunea unui copil de 7 ani, și de fantastica capacitate de înțelegere și conștientizare a unui copil de 10 ani, de deschiderea tuturor acelor copii cu care am interacționat! Și astfel s-a creat o legatură care mi-a schimbat viața, direcția, peisajul pe care doresc să îl văd zilnic.

Apoi au urmat turneele!!! Da, turneele cu trupele de teatru Forum! Dacă nu ați auzit despre acest concept, vă spunem noi! Aici oameni inimoși, plini de dragoste și pasiune, cărora le pasă despre modul în care sunt educați și cresc copiii noștri, au format 3, nu, nu 4 chiar, trupe de teatru Forum! De care concept m-am îndrăgostit atât de mult încât mi-am și făcut debutul într-una din piese! Pentru că nu erau actori, nu pentru că eram eu cine știe ce talent!

Dacă la bibliotecă eram alături de copii 2 ore, în turneu eram 24/24!!! Și mi-am amintit cum este să te bucuri de o fântână arteziană, de o rază de soare, de o plajă goală (dar plaja totuși!!!), mi-am amintit ce înseamnă să fii într-adevăr LIBER!!! Să fii inocent, să faci tot ceea ce simți în chiar clipa în care ai simțit să o faci! Nu mai târziu pentru că nu mai are același farmec, și niciodată pentru ca să ai regrete! Mi-am amintit, sau poate am învățat, cum este să ai curaj să fii tu însuți!

Toate momentele acelea mi-au dat dependență! Dependența de a da fără a aștepta ceva în schimb!

Fie că este o învățătură, un zâmbet, o vorbă bună, o îmbrațișare sau un sărut, am devenit dependentă de a le oferi!!! Și recompensa sunt zâmbetele și fericirea de pe chipurile celor din jur! Pentru că zâmbetul și fericirea lor se reflectă și pe fața mea!!!!

Mulțumesc Vlăduș și Mândruța, mulțumesc doamnelor bibliotecar cu inimă mare, mulțumesc copiilor care mi-au luminat chipul și m-au învățat că înțelepciunea nu are de-a face cu vârsta!!!


Autor: Laura Cocu