Croșetând visuri colorate
Voluntariat? Poveste? BiblioPovestaşi? Natură? Simţuri? Cuvinte? Ce reprezintă toate acestea?
Poate în urmă cu un an nu aş fi găsit o definiţie comună sau un concept care să le unească. Dar acum, după un an altfel, un an frumos, plin de emoţii şi de lucruri noi şi constructive, toate aceste cuvinte sunt condeiele cu care mi-am croșetat povestea. Poveste de voluntar BIBLIOPOVESTAȘ, despre natură, sentimente, visuri, creativitate, cuvinte și oameni... O poveste despre frumos care a schimbat vieți, gânduri și inimi.
Totul a început în momentul în care am vrut să le explic adulţilor jocul „de-a natura”, joc de altfel bine ştiut de copii. Așa s-a născut ideea conceperii unui curs dedicat persoanelor care lucrează cu elevi de diferite vârste şi care a avut menirea să le prezinte acestora metode și instrumente de percepere senzorială a naturii, precum: oglinda, pătratul, cadrul circular, eşarfa, concertul naturii, centon-ul literar şi artistic şi carnetul virtual al grădinii.
În urmă cu un an, în octombrie 2014, am văzut un anunţ postat pe internet și m-am hotărât să aplic pentru a deveni voluntar al Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea.
Biblioteca mi-a oferit susţinere, ajutor, spaţiu, astfel încât această poveste să prindă contur. Şi toate acestea s-au petrecut în cadrul programului de voluntariat BIBLIOPOVESTAŞII.
La început nu mi-a fost uşor, căci luptam cu propriile emoţii, dar treptat aceste emoţii s-au dovedit a fi emoţii constructive şi chiar prieteni pe acest drum al voluntariatului. Am învăţat să le găzduiesc într-un colţ al sufletului meu şi să le dau frâu liber doar atunci când construiesc (croșetez) visuri înalte.
În tot acest an am dăruit emoţii, cunoştinţe, trăiri, zâmbete şi energie şi am primit frumosul din sufletul oamenilor. Cei care au participat la acest curs au descoperit că natura, cuvintele, pictura, sentimentele sunt „punţi” către sufletul copiilor, către latura lor creativă. Au aflat şi că natura nu este doar un loc de relaxare, ci şi o bază a performanţelor şcolare, un spaţiu al creativităţii, o poartă de deschidere multisenzorială, au învăţat tehnici prin care să îi îndemne pe copii să se apropie de natură prin joc şi să o „simtă” prin toata gama de simţuri, să o descopere printr-un parcurs senzorial, să o „recreeze” prin texte şi cuvinte, să o picteze în cele mai frumoase culori şi să o „interpreteze” prin cântec, joc şi poezie şi să realizeze carnete inedite despre natură şi cuvânt. Totul este atât de frumos când înveţi din umbră un copil să se joace cu o paletă largă de cuvinte şi cu natura. Îl înveti să iubească natura, pictura, dar și lectura, îl înveţi să înţeleagă LIMBAJUL NATURII și al COMUNICĂRII cu ea.
Această poveste cuprinde, de fapt, mai multe poveşti, poveştile unor oameni. Fiecare participant la curs a scris o poveste inedită despre natură pe care nu a scris-o doar cu stiloul, ci şi cu pasul, cu privirea, cu oglinda, cu aparatul de fotografiat și calculatorul.
„Personajele” poveştii mele nu sunt doar persoanele care au participat la acest curs, ci şi copilaşii din centrele de copii, unde am fost implicată în diferite ateliere de creaţie, alături de ceilalţi voluntari şi unde am „construit” mărţişoare, animăluţe din hârtie, jucării şi… BUCURIE pe chipurile lor frumoase. „Personaje” dragi mie sunt şi colegii BIBLIOPOVESTAŞI care au adus povestea şi poezia mai aproape de sufletele oamenilor. De la aceştia am învăţat să am mai multă încredere în mine, să iubesc voluntariatul şi să-mi doresc ca povestea mea să prindă „aripi” pentru a „zbura” mai departe.
La sfârşitul acestui program am învăţat că a dărui e atât de frumos şi e mai presus decât a primi, că oameni minunaţi sunt mulţi în jurul nostru, trebuie doar să credem în poveşti, în noi înșine, să ”croșetăm”, să le construim, să creionăm visuri colorate şi să le aşezăm lângă zâmbete. Să le dăm mai departe copiilor noștri și să-i învățăm cum POVESTEA și CUVÂNTUL se împletesc frumos cu UNIVERSUL în care trăim.
Povestea mea de voluntar am scris-o în natură, la bibliotecă, în centre de copii, printre culori, simţuri, fotografii, cuvinte (ne)scrise şi rostite, şi oameni frumoşi pe care îi numim VOLUNTARI.
Așa că, pentru mine VOLUNTARIATUL este egal cu poveste, bibliopovestaşi, natură, simţuri, cuvinte, creativitate, inovaţie, frumos, dăruire și oameni frumoși care-ți apar în viață și trebuie să-i păstrezi cu drag în inimă, gânduri și prietenii de-o viață.
Autor: Tomescu Carmen