BUCURIE DE TOAMNĂ…
“Este cea mai minunată oră! Ura! Avem opţionalul de eco…!” Copilul, prea scund pentru clasa a VII-a, cu mâini muncite de bătrân şi privire curată, spune aceste cuvinte natural, fără să-I pese că eu, profesorul lor de opţional, sunt chiar în spate… fără să bănuiască că inima mi se ridică pe vârfuri şi creşte de bucuria acestor zâmbete noi pentru care nu eram pregătită.
Predau, în locul unei colege, de câteva săptămâni, opţionalul “ Eco educaţie pentru Şcoli verzi”, optional ce îmbină tehnologia, nonformalul cu informaţia practică şi actuală despre natură, şi la o clasă de a VII-a a “Şcolii Gimnaziale Petru Dumitriu” din Orşova. Comparativ cu şcoala mea de ţară, de la Eşelniţa, aceasta este o mare bucată de ciment impersonal, fără un strop de iarbă sau copaci, iar elevii atât de flămânzi de metode non-formale, de ore făcute în afara clasei, de resurse (coli flipchart, markere, postituri, etc) şi subiecte interesante despre mediu care să le vorbească sufletului, să le folosească mintea, mâinile, imaginaţia.
Munca voluntară la manualul digital al opţionalului (primul de acest fel pe care ei l-au folosit, primul poate din ţară de acest tip), întâlnirile de lucru ale celor 20 de profesori - autori la Bucureşti, Sinaia, Braşov… , zecile de ore de selectat teme, de creat exerciţii, idei de proiecte verzi, de visat la cum vor ieşi toate au meritat până la ultima secundă.
De puţine ori ni se întâmplă să vedem rezultatul “voluntarierii” nostre atât de clar… Când proiectul “Şcoli verzi” era doar o poveste, când opţionalul lui şi manualul digital păreau imposibile, nu mi-ar fi trecut prin cap că bucuria copiilor beneficiari va fi atât de “verde”… Aşa ar trebui să se măsoare, de fapt, fiecare activitate pe care o facem, fără să aşteptăm ceva în schimb: în “kilograme” de bucurie care circulă - iese şi intră, ca să iasă şi să intre din nou în oameni.
De ce am simţit să spun despre această experienţă, deşi în cei 10 ani de voluntariat am adunat destule? Pentru că, pentru aceşti copii, a fost prima data când s-au bucurat de efectele voluntariatului cuiva. Mândria lor de a avea singurul manual digital din şcoală, faptul de a învăţa să le pese, de a înţelege că orice pas mic contează pentru mediu, au făcut ca parteneriatul între asociaţiile coordonatoare ale acestui proiect unic (Greenitiative, WWF România, Viitor Plus) să fie cea mai frumoasă şi utilă poveste voluntară pe care am citit-o recent.
Intru în clasa mică cu o singură fereastră ce dă înspre un zid vechi din stradă. O nouă oră de ecologie, cum o numesc ei, începe. Le vorbesc despre darurile pe care natura ni le oferă voluntar şi despre scopurile în care le folosim. Ne oprim asupra scopului estetic/cultural şi, după ce stabilim că oamenii ar trebui să-şi bucure mai mult ochii cu operele de artă pe care ni le oferă gratuit “muzeul natural”, ieşim în parcul mic de peste drum de şcoală. Adunăm, pe echipe, frunze, conuri de brad, pietre cu care vom crea propriile noastre tablouri, direct pe trotuar.. Facem voluntariat : creăm artă, dăm din energia şi inocenţa noastră… îi invităm pe trecătorii orşoveni să uite de ceea ce nu au şi să se bucure de TOAMNĂ.
Autor: Tirca Clara