FAQ
Concursul a fost incheiat.
Voturi primite: 106, punctaj total: 513.

Am dat glas FERICIRILOR mele…

,,Ziua bună se cunoaște de dimineață”… Aceasta a fost pentru mine ”regula de aur”când am decis să mă implic - și am făcut-o cu tot dragul, în derularea obiectivelor acestui proiect al Bibliotecii Județene ”Duiliu Zamfirescu” Vrancea. Am dorit cu ardoare să fiu o BIBLIOPOVESTAȘĂ fruntașă și… am fost!

Odată cu voluntariatul în acest program, cuvântul ”bătrân-bătrână”, în acest răstimp, mi-a dispărut din vocabular. Am învățat și reînvățat că, alături de tineri, putem să ducem mai departe, din generație în generație, tot ce este mai bun creat de-a lungul timpului. Cititul poveștilor și al poeziilor le-a înseninat sufletul oamenilor, pentru că le-am scos din bibliotecă și le-am dus acolo unde ei forfotesc, cuprinși de bucuriile și grijile lor. Am așezat în prim plan ”CARTEA” - această minune a lumii. Cu ea am deschis multe uși și suflete dar, mai ales, pe cele ale publicului din autobuze, pe care îl ador și care a fost cel mai receptiv la vorbele mele. 

Voluntariatul mi-a adus sănătate, putere, înțelegere și satisfacții nebănuite. Am dat glas fericirilor mele în povestea digitală ,,Bibliopovestașa”, realizată la finalul proiectului și lansată marelui public în Piața Unirii din Focșani. Este un îndemn și un exemplu viu de a trăi și a ști să promovezi cartea dar și de a întări solidaritatea dintre generații. Am simțit că n-o să fiu singură niciodată. Dăruiesc și primesc iubire ca la carte! Noi, BIBLIOPOVESTAȘII focșăneni, am fost pe agenda publică a orașului și alături de noi, biblioteca  a desfășurat, prin acest program de voluntariat, o campanie inedită de promovare a lecturii dar și a diversificării serviciilor de bibliotecă și învățării pe tot parcursul vieții.

În cele peste o sută de ore de voluntariat și cincizeci de evenimente în care am participat ca voluntar, alături de acești tineri minunați, am învățat de la ei multe secrete ale vieții. Am avut-o alături pe Margo a noastră, pe care toți o iubim, o adorăm, chiar și-atunci când ne ceartă cu vorba dar, mai ales, cu privirea și care știe deopotrivă să ne aprecieze din priviri și îmbrățișări. Ea e doamna care aduce povestea în autobuz și e minunat că avem astfel de oameni!

Atunci când veți citi povestea mea, să știți oameni buni că voluntariatul m-a ajutat foarte mult. Lecția mea de viață, la 69 de ani, cea în care am fost BIBLIOPOVESTAȘ într-o echipă așa de mare și puternică, e cea care m-a făcut să uit de multe lucruri neplăcute. N-am fost nicio zi bolnavă și îmi trecea orice durere. Pătrundeam în sufletul și mintea publicului meu, cu fiecare poezie rostită. Și acum îmi răsună în minte versurile lui Tagore, scriitorul și filosoful indian:  ”Un lung tren ne pare viața / Ne trezim în el mergând...”

Aici l-am cunoscut pe talentatul Alex, pe Ștefania-mezina, pe Ioana care și-a propus multe schimbări în viitor pentru orașul nostru, pe Roxu și Ruxi, delicate, talentate și înțelepte. Pe Denisa și Ana, dar și pe Alin, un fin observator a ceea ce fac bine sau nu BIBLIOPOVESTAȘII, analizând mereu impactul asupra publicului în diverse situații. Am avut-o alături pe Vio Violeta, profesoara plină de energie și idei, pe Doina cu drăgălașii ei elevi la activitățile noastre. Îmi vor rămâne mereu în minte Miruna și Andreea, cele două eleve harnice care au desfășurat cursuri de învățare a limbii engleze, timp de trei luni cu seniorii. Ele au știut să fie și profesori-voluntari dar și prietene cu seniorii - cursanți.

La bibliotecă, timpul a fugit cu o viteză cosmică! Îmi place cum ne organizăm, îmi place la cursul de fotografie sau engleză, îmi place să aleg muzica pentru povestea digitală, îmi place când ea, Margo, ochiul magic, organizează întâlnirile noastre de analiză. Ador acest loc și colectiv minunat de bibliotecare! Uneori uit că am fost învățătoare și am senzația că sunt și eu bibliotecară, o meserie ce nu-i deloc ușoară… 

Sunt o persoană fericită! Sunt o persoana împlinită! Acum nepoții mei văd ce face bunica lor, învață, apreciază și se minunează! Primesc și dau energie și ador publicul meu din autobuze! Îmi port cartea la piept și știu că prin lecturile citite, lumea poate fi mai bună, mai tolerantă, mai dornică de cunoaștere și mai plină de iubire. Mai știu și că povestea mea și a BIBLIOPOVESTAȘILOR vrânceni va dăinui în timp, multă vreme, pentru că este plină de iubire și modele. 


Autor: Ploscaru Cornelia