FAQ
Concursul a fost incheiat.
Voturi primite: 26, punctaj total: 120.

Terapie prin lectură și joc

Începând cu luna ianuarie ,Biblioteca Publică Municipală Bârlad împreună cu noi, voluntarii „Stroe Belloescu” și în parteneriat cu Spitalul Municipal „Elena Beldiman”, Secția de Pediatrie am demarat proiectul „Terapie prin lectură și joc”, implementat în cadrul Proiectului național Raftul cu inițiativă, inițiat de Pro Vobis - Centru Național de Resurse pentru Voluntariat și finanțat prin Granturile SEE 2009 - 2014, în cadrul Fondului ONG în România. 

Sunt voluntar al Bibliotecii Publice Municipale Bârlad din vara 2015 si nu cred ca puteam găsi un loc mai bun in care sa desfășor anumite activități .Proiectul „Terapie prin lectura si joc” a luat naștere din dorința bibliovoluntarilor de a se implica in activități menite sa ajute copii internați prin ce știm noi mai bine, lectura si ce le place lor cel mai mult, jocul. Îmi plac copiii si nu am ezitat când mi s-a propus sa iau parte la un astfel de proiect. Am rămas profund impresionata in momentul in care am observat ca oamenii nu sunt pasivi ,ci chiar participa activ in construirea unei lumi mai bune. Spun acest lucru deoarece la începutul proiectului „Terapie prin lectura si joc” , „Biblioteca Stroe S. Belloescu” a început o campanie prin care utilizatorii bibliotecii , si nu numai , puteau veni în sprijinul proiectului cu jucării, ce erau apoi dăruite, de către noi, voluntarii, acestor îngerași care aveau nevoie de zâmbete . Bucuria mea si a celorlalți colegi ai mei a fost mare si neașteptată când am realizat cat de multe jucării s-au adunat de la niște oameni simpli care au dorit sa ajute.

Tot ce ne doream la începutul acestei experiențe era sa-i facem pe copiii internați sa uite de durerile si de motivele pentru care se aflau la spital, prin intermediul jocului si, bineînțeles , prin intermediul lecturii. Ne-am împărțit în grupe și am stabilit zilele în care fiecare e disponibil să îi viziteze pe micuți. Eram nerăbdători să pornim la drum și am pornit cu entuziasm. Eu , împreună cu două voluntare, Oana și Diana, ne-am ales zilele de marți și joi și timp de două luni am reușit să le alinăm suferința multor copilași, chiar și pentru cele 2 ore pe zi în care stăteam cu ei.

Intr-o zi de marți, pe la începutul primăverii când soarele ne bucura cu razele lui, noi plecam cu zâmbetele pe buze spre următorii copii pe care urma să-i cunoaștem. În acea zi nu au fost foarte mulți copii ceea ce ne-a bucurat deoarece nu mai vedeam ingerași bolnăviori. Însă, pe parcursul orelor am cunoscut un băiețel, A.,timid dar cu foarte multe lucruri de spus, moment care pe mine personal m-a marcat profund. A. era un copil dintr-un sat din apropierea orașului Bârlad internat în spital de câteva zile pentru o răceala mai avansată. Deși, în multe dăți am cunoscut copii cu multe probleme, ca fete de doar 16 ani însărcinate sau chiar cu copii născuți, mi-am dat seama în acea zi de primăvară că micuții nu aveau doar o răceală, pe care noi încercam să o tratăm prin joc și lectură, ci mai mult, aveau o mulțime de probleme „de oameni mari”. Își făceau griji pentru ziua de mâine. A. era în clasa a V-a și deși spunea că merge la scoală, nu știa să scrie sau să citească. Era într-un oarecare fel rupt de realitatea în care trăim noi și împreună cu colegele mele am luat abecedarul și am încercat să-l învățăm să-și scrie numele. La sfârșitul celor două ore petrecute împreună, A. și-a scris numele pe o foaie A4. Eram foarte mândre de el, iar în momentul în care am vrut să facem o poză pentru a păstra amintire acel moment important, A. a insistat să meargă în salon să-și încalțe noii pantofi cumpărați special pentru internarea în spital. Era extrem de încântat și l-am ascultat povestindu-ne despre cât de frumoși sunt pantofii lui și de cât de fericit era să-i aibă. Acesta a fost punctul culminant din întâlnirea noastră, moment pe care nu-l voi uita prea curând.

Sperăm că A. s-a rupt pentru câteva clipe de realitatea de plumb în care trăia. Experiențele pe care le-am trăit în demersul proiectului „Terapie prin lectura și joc” m-au făcut să vad lumea în alt mod și într-adevăr să cred cuvintele lui Giacomo Leopardi : „Copiii descoperă totul în nimic; oamenii nu găsesc nimic în toate.”


Autor: Ionascu Andreea