FAQ
Concursul a fost incheiat.
Voturi primite: 213, punctaj total: 1031.

Unghiul cel mai bun pentru un “selfie” reușit

5 minute înainte de ora 7: tocmai răsare soarele, păsările cântă. Este liniște. Ce am zis? Liniște? În tabăra Yuppi? Mai savurez câteva minute aceste momente liniștite dinainte de trezirea taberei, deja aud că amicii încep să mișune prin tabără: în curând trebuie să pornim pentru a întrerupe liniștea somnolentă a căsuțelor cu urările pline de rouă ale dimineții și cuvintele de alint menite să-i trezească.

Și atunci se va porni forfota, mișcarea, vor începe glumele și se vor auzi râsete, iar după ce cu toții își vor termina exercițiile fizice de dimineață, va dispărea și ultima fărâmă de somn din ochii lor. La micul dejun toată lumea devenind deja parte dintr-un grup însuflețit și care freamătă de curiozitate – oare de ce provocări vor avea parte în noua zi. Nu știu cum m-aș comporta eu la prima activitate a zilei dacă aș fi un copil participant la tabără, dar ei nu încetează să mă uimească: chiar și cel care tremură doar la gândul cățărării la înălțime își așteaptă rândul la baza peretelui de escală care pare că ajunge până în cer, iar când este rândul lui, înfruntă frica și pornește să cucerească norii. Sau alții care sunt mai cutezători și fac cu ușurință primii pași pe verticală, la mijlocul peretelui se obosesc dintr-o dată și se întreabă cum ar trebui să continue. Nu ar vrea să renunțe, dar oare vor avea suficientă putere ca să ajungă sus? Îi susține frânghia și amicii grijulii, dar nu doar acestea îi fac să treacă de zona critică a peretelui. Mai degrabă ceea ce îi face să continue este un gând interior care le dă putere: chiar dacă sunt obosit, voința și dorința mă vor ghida mai departe. Iar cuvintele de încurajare ale celorlalți copii care privesc de jos dau forță: suntem aici, împreună, cunoaștem frica și noi am înfruntat-o, haide, vei reuși!

Tirul cu arcul este o activitate cu totul diferită: coarda arcului se întinde, iar săgeata este îndreptată către țintă cu concentrare maximă și în deplină liniște, apoi lansată. De multe ori nu atinge ținta din prima, dar nu e grav, începem din nou, țintim cu atenție. Amicii, cu răbdare încearcă să trezească aceste “super-puteri” ale copiilor. Iar când săgeata ajunge în țintă, bucuria cuprinde umărul obosit care întinde arcul și rămâne acolo pentru o vreme.

După două astfel de tururi de forță ce plăcută este odihna de după prânz, în special începând din a doua zi de tabără. După timpul de odihnă, amicii adună copiii somnoroși din paturile lor pentru a continua cu activitățile de după masă. Nici la aceste activități nu lipsesc provocările, dar poate de această dată nu este nevoie de forță fizică, ci de alte abilități pe care le au copiii ascunse prin buzunarele hainelor lor: cum ar fi creativitatea – atât de necesară pentru meșteșugărie sau fotografie. Este o experiență minunată să putem fi martori la  modul de exprimare al fiecărui copil , ce observă sau ce îl uimește.

Și ca participanții să aibă parte de o seară captivantă, amicii responsabili cu programul de seară au creat pentru fiecare zi un joc  interesant cu diverse probe. Toate acestea pentru ca în cursul discuțiilor de seară din fiecare căsuță să fie multe subiecte de discutat și multe experiențe memorabile de povestit, despre ziua care a trecut, împărtășind astfel de minuni:

 “-Am ales această carte de joc Dixit pentru că pe ea este o fată care se întâlnește cu propria imagine reflectată în geam. Și eu mă simt așa în această tabără: sunt pusă în fața propriei persoane.

-Și ce vezi? Cum îți place?

-Sunt foarte mulțumită și mândră de mine”

Sper cu adevărat ca acești copii au ajuns astfel acasă după ultima zi de tabără: să privească cu bucurie la propria reflexie în oglindă, să fie mulțumiți de ceea ce văd, pentru că sunt fantastici. Rămâne doar ca noi, amicii să ținem și în continuare oglinda din unghiul cel mai bun.

 


Autor: Hadnagy Margit