FAQ
Concursul a fost incheiat.
Voturi primite: 313, punctaj total: 1493.

IUBESTE, SIMTE, TRAIESTE!!!

A sunat clopoţelul şi la deschiderea anului de voluntariat la FSC 2014-2015. În primul rând stăteam şi eu, Larisa Ghepeş, aşteptând cu nerăbdare şi cu mare curiozitate să se prezinte “programa anului”. Se vorbea despre responsabilitate, noi acivitati, dorinţe, caritate şi promovare. Suna bine. Se anunţa un an promiţător din toate punctele de vedere, nu voiam sa lipsesc. Aşadar mi-am luat angajamentul, am dat foaia si am dat startul primei activităţi. 

M-am bucurat foarte tare când am auzit că se va amenaja un centru de voluntariat. Era nevoie de un loc exclusiv pentru voluntari, unul în care ei să se simtă ca acasă. Deoarece era pentru noi, ne- am mobilizat repede si ne-am pus pe treabă. Am participat la decorarea exteriorului unde am creat un mozaic ce reprezinta un peisaj din natură. A fost multa muncă, atât a voluntarilor cât şi a angajaţilor, astfel încat, în luna ianuarie a avut loc inaugurarea “Centrului de voluntariat al Fundatiei de Sprijin Comunitar”. În prezent acest  centru cuprinde o sala de training si întâlniri, este dotat cu echipamente IT  si alte resurse necesare voluntarilor in diferitele lor activităţi. Toate acestea vin la pachet cu buna dispoziţie, disponibilitatea si căldura sufleteasca a angajatilor. Este locul perfect în care să bei un ceai, să vorbeşti cu cineva şi să legi prietenii.

În luna noiembrie am participat la un training: “Leaderi pentru EUROPA” condus de Anca Năstase. Eram în jur de 20 de voluntari. M-a atras foarte tare ideea aceasta deoarece sunt interesata de leadership în general, dar şi pentru că în cadrul FSC am fost timp de doi ani lider al voluntarilor din C.N. “Ferdinand I” si lider al proiectului “Clubul cu Lipici”. Voiam să aflu mai multe lucruri despre acest domeniu şi să văd, de ce nu, dacă sunt potrivita.  Am lucrat foarte mult in echipă, am învătat ce înseamnă colaborarea, înţelegerea, respectarea opiniilor. Ni s-au prezentat calitaţile unui lider la un moment dat, atunci am relializat că pe unele le posed, iar la altele mai am de lucrat. Ideea cu care am ramas in urma acestui training este aceea că adevăraţii lideri sunt focusaţi pe soluţii, nu pe probleme sau cauze. 

Se apropia uşor, uşor un alt eveniment organizat de fundaţie: “Gala Voluntarilor”, în cadrul careia a avut loc şi un concurs de talente: “Liceenii au talent”. Cu mic, cu mare, ne-am adunat pe 4 decembrie la Casa de cultura. A fost o seara energică, în care s-au premiat oameni frumosi, nu fizic vorbind, ci sufleteşte. În spatele acestor bucurii, a stat o lună de muncă intensă a voluntarilor. M-am implicat si eu. Alături de Gabriel Măgurianu, coordonatorul voluntarilor FSC, şi a altor trei fete talentate, am fost la preselectii, pentru concursul de talente, în Buhusi si în Bacău. În urma acestor preselectii am întocmit o lista cu finalişti, pe care i-am jurizat în seara Galei si dintre care am ales trei- cele mai bune prestaţii. Rămân mereu impresionata de acest eveniment. Mă intreb de multe ori cum de inimile mari ale acestor voluntari încap într-o sala asa mica. Vad atata bucurie în jur, atâta blandete şi bunătate încât mi se pare ca eu am prea puţină. Mă mandresc cu fiecare în parte, deşi nu îi cunosc pe toţi, deşi nu mă cunosc. Ştiu ca fiecare era prezent în acea sală pentru că a facut macar un bine. 

Un proiect de suflet, organizat exclusiv de voluntari (cca. 50) , a fost concertul caritabil “Punte între generaţii”. Ne doream foarte mult să avem alături de noi şi voluntari de vârsta a doua si a treia. Scopul nostru era să creăm o legatură intre generaţia actuală si cea trecută, să împărtăşim unii altora trăiri, bucurii,poveşti. Astfel, în cadrul spectacolului, au fost atât momente ale tinerilor cât şi momente ale adulţilor, cum ar fi: cantece, dansuri şi teatru. M-am bucurat foarte tare să văd sala plină, să văd “vechiul” şi “noul” împreuna, într-un singur loc. Fiecare a avut ceva de invatat de la celălat. Noi, cei tineri, am preluat din învăţăturile si întelepciunea lor, iar ei din bucuria si energia noastră. Am reuşit ca acea seara să o facem una de neuitat pentru 150 de copii din satul Corbasca, judetul Bacău. Acest lucru a fost posibil în urma vanzarii biletelor şi a banilor primiţi de la diferiţi sponsori.

Există o vorba între voluntarii FSC: “Nu eşti un adevarat voluntar fsc-ist, dacă nu ai participat macar într-o şcoală de vară.”. Pentru mine a fost a opta la care am participat, fară să mă plictisesc, dar cu acelaşi entuziasm şi aceeaşi energie ca si în toate celelalte. Am fost în Corbasca. Un sat uitat de lume şi de vreme. Copii care nu mai ştiu să se bucure la o jucărie, sau la ceva dulce, parinţi care cu greu îşi găsesc de muncă, bătrâni care privesc din pragul uşii, larg, câtre capătul uliţei, poate vine băiatul din Italia, că nu mai ştiu nimic de el de ani buni. Aşa trăiesc ei, dar nu se plâng. Îşi duc crucea pe umerii goi, batuti de soare şi aşteaptă ziua în care vor răzbi. “Şcoala de vara” este proiectul adresat copiilor din zona rurală. Timp de o saptamana, împreună cu alţi voluntari le-am readus aminte ce înseamnă bucuria, ce înseamnă joaca si distracţia. În această perioadă au loc activităţi educative, cluburi tematice si jocuri cu scopul de a le oferi o săptămână de neimaginat unor copii pentru care vara înseamnă în mod tradiţional, munca la câmp, cot la cot cu parinţii lor. Am rămas impresionată. Unii dintre ei, maturi înainte de vreme, vorbeau despre cum vor să plece în Italia sau Germania când vor face 16 ani. Îmi povesteau despre cum vor ei să îşi întemeieze o familie, cum îşi vor face o casa mare în curte cu banii adunati în strainatate, una care să aibă baie, si racordare la apă. Alţii, mai “simplişti” spuneau că ei când vor creşte mari vor să facă o fântână în curte, pentru ca mama să nu mai meagă cu căruţa până în centrul satului după apa necesară pentru spălarea hainelor. Puţini au fost cei care au spus de prima dată că vor să dea la un liceu, pe unii i-am convins ulterior că şcoala şi educaţia trebuie să ocupe un loc primordial în viaţa lor. Vreau să cred că si vorbele mele, şi dorinţa mea de a-i vedea pe toţi acei copii absolvenţi de liceu se vor împlini. Este greu, nu e uşor pentru nimeni, dar trebuie să ne amintim că nu suntem singuri. 

A fost un an frumos, rodnic în realizări. Poate mai bun ca alţi ani, poate mai slab decat cei ce vor urma, asta nu se ştie. Ce pot spune sigur şi sincer acum este faptul că nu voi înceta în a face voluntariat. Nu voi înceta în a spera şi a crede într-o lume mai bună. Şi poate asta ar trebui sa retină şi alţii, nu? 

Activitatile prezentate fac parte din proiectul “Voluntari pentru Viitorul Comunitatii”, finantat prin granturile SEE 2009-2014, in cadrul Fondului ONG in Romania.


Autor: Ghepes Larisa