FAQ
Concursul a fost incheiat.
Voturi primite: 54, punctaj total: 254.

A fi sau a nu fi voluntar…

Încă de mică, prin mintea mea trecea această idee, de a avea un loc de joacă pentru noi,  un mic părculeț în care să ne jucăm alături de copiii din localitatea noastră. Din păcate, anii treceau iar ideea aceasta părea din ce în ce mai îndepărtată. Până într-o zi, când o mână de tineri hotărâți  au decis că trebuie să aducă SCHIMBAREA. Am decis să mă alătur…visul meu părea că poate să prindă viață. Indiferent de rezultat, indiferent că erau puse în practică sau nu, măcar încercam, fapt ce-mi oferea mai multă încredere în mine.

Am început uşor, prin activităţi simple.  Doar că timpul trecea, ne implicam din ce în ce mai mult, şi prin urmare, am început a prinde Gustul Voluntariatului, termen pe care reuşisem să mi-l însuşesc. Se formase acolo o adevărată familie şi eram siguri că împreună putem reuşi orice. Am învăţat cu adevărat ceea ce înseamnă echipă, în ciuda câtorva neplăceri, căci de… şi acestea sunt fireşti. 

Auzeam mereu cuvintele: “voluntar”,” proiect naţional”, “părculeţ” , rostite de doamna bibliotecară și am simţit imediat că acesta este pentru noi. Radiam de bucurie. În cursul anului, la întâlnirile noaste, mă trezeam în fiecare dimineaţă cu gândul că trebuie să ajung la bibliotecă, acolo unde puteam pune bazele unui loc al nostru. Părculețul nostru începea să prindă contur, lucru nespus de îmbucurător. Fiecare zi  era distracţie. Chiar dacă era destul de mult de muncă, nu o mai simţeam. Îmbinam utilul cu plăcutul, şi ne-a reuşit! 

Am făcut, desigur şi o festivitate a inaugurării locului creat de noi. Soarele îşi trimitea razele , alintând uşor ramurile înverzite ale pomilor. Totul se afla într-o simbioză armonioasă. Eram atât de mândri că munca noastră a avut o finalitate, amintindu-ne de clipele minunate petrecute laolaltă. Deoarece nu ne puteam despărţi aşa de uşor, am continuat şi prin ”Vacanţa la Bibliotecă”,  programe educaţionale, cu sută la sută voluntari dornici de implicare şi ajutor. O minunăţie! 

Am învăţat, din nou, că timpul e preţios. Am învăţat  că îţi trebuie curaj “atât pentru a sta în picioare şi a vorbi, cât şi pentru a sta jos şi asculta.” Întâi de toate, am învăţat că pentru a fi fericit nu sunt necesare bunuri materiale, recompense, diplome, medalii. Cea mai mare plată a noastră a fost cea făcută în zâmbete și îmbrăţişări primite de la micuţii noștri elevi şi entuziasmul pe care îl simţeam de fiecare dată când auzeam : “Nico, Nico, hai să te joci cu noi! Hai în parcul nostru”. Copilăria mea era în sfârșit fericită!

În zilele noastre, s-au uitat adevăratele valori. Însă am realizat că există oameni care îşi doresc cu tărie ca schimbarea să plece de undeva. Nu mulţi ştiu să aprecieze lucrurile simple, nu mulţi mai pot găsi secretul fericirii. Suntem, cred, o generaţie ce se teme de “culori”. Eu, după ”Biblioteca noastră din livadă” pot concluziona  simplu: voluntariatul mi-a intrat în sânge, a devenit  un stil de viaţă. Am prins şi mai mult curaj, iar după cele experimentate, am învățat că în viață… dacă nu rişti, nu câştigi! Iar eu…am câștigat! Sunt Voluntar!


Autor: Florescu Andreea