FAQ
Concursul a fost incheiat.
Voturi primite: 71, punctaj total: 340.

BIBLIOPOVESTAȘII Sau LEGENDĂ celei care căută

A fost odată ca niciodată, într-un oraș mic, mic, unde Lectura abia mai reușea să ajungă, o poveste ce va uimi, poate, multe suflete de astăzi inainte… Şi în orașul acesta exista o fată prea puțin cunoscută, la fel de mică, dar cu vise pe care alții le-ar putea numi imense. Şi această fată își petrecea zilele căutand… ce?  

Ei bine, nici ea nu știa exact. Era insă convinsă că își dorește să “repare” oameni, dar nu fizic, precum un doctor, ci s-aducă zâmbete, să lucreze cu suflete, cu emoții și amintiri.  Astfel, a pornit eroină noastră la drum, în căutarea propriei povești, întrebând în stânga și în dreapta de vreo formulă magică pentru Fericire, dar fără să primească vreun răspuns care să o îndrume câtuși de puțin, căci toți cei pe care aceasta-i întreba, fie se grăbeau, se speriau sau pur și simplu nu auzeau, lăsand-o să-și piardă încet, încet, speranța. 

Dar pentru c-ambiția nu-i lipsea, n-a încetat să creadă și mare i-a fost bucuria când, aproape ajunsă la capătul puterilor, a descoperit ascuns, ferit privirii, Afișul ce avea să-i schimbe întreg cursul poveștii. Descoperind Harta către formulă mult dorită, își conturează drumul și abia aici începe adevărata sa aventură. 

Primii păși îi face timid, căci nu știe exact ce presupune datoria de Cavaler BIBLIOPOVESTAȘ, dar e convinsă că, în ciuda dificultătii, acesta este drumul pe care tanăra trebuie să apuce și se prezintă Curții Regale, fără să știe că ăsta-i și începutul noii sale familii, astfel, după ce le spune ce-nseamna să iubești, “sa arzi cu o mie de mile la bord când cineva și-a uitat focul aprins în tine”, îi cucerește, regăsind alte suflete ce caută același lucru, se alătură noii echipe și-ncepe etapa de formare, instruirea în noua sa profesie, urmând ca, după luni de muncă, să poarte titlul mult visat, să inspire și să fie Menestrelul iubirii de carte, lectură și frumos. 

Fără să pară prea dificil, își continuă și călătoria, fapt ce-i schimbă, încet încet, și viziunea. 

Reușesc, astfel, să cucerească inimile trecătorilor ce înainte nici nu auzeau, și-i face să asculte versuri, mai mult sau mai puțin consacrate, transformând obișnuita călătorie zilnică cu autobuzul în ceva cu totul diferit, îi readuce în copilărie, le cântă despre dragoste, patrie, oameni și frumos, face tot posibilul să-i învețe și pe ei, măcar o dată pe săptămâna, să iubească, “in doze mici și colorate”, le reamintește strălucirea din “Luceafarul” sau îi încântă cu “Limba noastră, cea romana”, aducând “Primavara” în fiecare suflet pe care îl privește. 

Merg mai departe, găsesc adăpostul unor copii ce s-au maturizat înainte de vreme, pe care-i plimbă, alături de “Apolodor”, pe mare, oferindu-le și aripi, atât viselor lor, cât și buburuzelor din hârtie meșterite de aceștia, că mai apoi să-nveseleasca și sufletele celor ce-au trecut de prima tinerețe c-un vers și-o floare ce sigur nu vor fi uitate. 

Iar timp de 6 luni, fără să-și dea, măcar pentru un moment, seamă, uită să mai caute.  De ce? Pentru că deja găsise ceea ce avea nevoie: cu fiecare lectură, primea un zâmbet, o privire caldă, un cuvânt, o îmbrățișare, lucruri ce păr a fi mărunte dar care, adunate, înmulțesc fericirea cu numărul sufletelor ce reușesc să uite, fie și pentru o secundă, că “trebuie” să mai facă ceva ce nu le aduce niciun fel de plăcere, sufletele care-și găsesc, astfel, drumul înapoi către copilăria pe care astăzi păr că au uitat-o. 

Pare-un basm, dar e adevărat, iar răul apare doar atunci când nu mai e imaginația sau lectura, dar câtă vreme există poezie, lumea va continuă să fie. 

Şi-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, și-au continuat drumul, căci oamenii, emoția și amintirile-s mereu mai importante decât destinația în șine. 

 


Autor: Dobre Ruxandra