FAQ
Concursul a fost incheiat.
Voturi primite: 216, punctaj total: 1002.

"Voluntariez" din 2005

\"Voluntariez\" din 2005 însă, cel mai \"de suflet\", consider a fi voluntariatul pentru „New Start” la Fundaţia Adina, în cadrul proiectului: \"Eu, oltean de la ţară, trebuie să fiu educat. În cadrul acestui proiect urma, ca voluntar să consiliem familii incomplete (fără mamă sau fără tată sau copii crescuţi de bunici), ce au în componenţa lor copii de vârstă preşcolară şi să încercă să îi ajutăm în educarea acestora.

Încă de la început, m-au intrigat recomandările din \"kitul de supravieţuire\" (o pagină cu sfaturi practice), primit la sfârșitul sesiunii de instruire susținuta de experții norvegieni, dintre care amintesc ce trebuia să deţii pentru a fi voluntar New Start - timp şi energie, abilităţi şi idei practice, emoţii....

La lecturarea kitului, am considerat că voi face faţă provocării, mai ales că şi eu am un băieţel de vîrstă preşcolară. Însă emoţiile au început să mă năpădească pe măsură ce se apropia ziua în care urma să mă întâlnesc cu familia pentru prima dată. Aveam întrebări la care nu îmi puteam răspunde: Dacă nu voi reuşi să comunic cu copilul sau cu familia? Dacă nu mă vor accepta de la început? Cum voi putea eu să consiliez o altă mamă şi o bunică ce poate are o experienţă mai mare decât mine în creşterea şi educarea copiilor? Şi uite aşa. tot drumul încercam să-mi răspund şi nu reuşeam, iar când am ajuns în faţa porţii lor, bunica mi-a deschis poarta iar zâmbetul ce l-am văzut pe faţa drăgălaşă a lui I., şi sclipirea din frumoşii lui ochişori verzi, au fost răspunsurile la întrebările mele.

Dar cine e I.? I. e un copil al cărui tată nu l-a recunoscut, poate nici acum nu ştie ce a pierdut, e un copil care, din punct de vedre material nu are mari lipsuri, un copil care, chiar şi bunicii din partea mamei îi spune \"mamă\", un copil foarte inteligent, care dacă v-a fi ajutat, cred că ar deveni \"un om învăţat\".

După introducere toate întâlnirile s-au desfăşurat ca şi cum ne cunoşteam de foarte mult timp. Întâi lucram cu I. activităţi specifice vârstei lui şi pentru că îi place foarte mult să deseneze, de fiecare dată îmi spunea ce planşă să îi aduc pentru întâlnirea viitoare şi în timp ce el desena, eu discutam cu bunica şi mama lui, apoi mă jucam cu I., chiar şi fotbal prin curte. Ca să înţelegeţi cât de isteţ e I., vă spun, că de la şedinţă la şedinţă trebuia să măresc gradul de complexitate al fişelor de grupă mijlocie, deoarece el le reolva cu uşurinţă, de fiecare dată.

Întâlnirile erau săptămânale, mergând mai mulţi voluntari în aceeaşi zi într-un sat, la familii diferite, sau în zile diferite, aşa cum s-a întâmplat într-una din zile, când eu nu am fost cu grupul de voluntari în zonă, urmând să merg în altă zi, şi I. i-a văzut.... Colegii mei voluntarii veneau imediat la o şedinţă de grup, unde eream şi eu şi, foarte agitaţi, încercau să-mi spună, toţi deodată: \"Ştii, copilul tău a fost foarte supărat şi ne întreba într-una: Dar, doamna mea unde e?\" Când mi-am dat seama, despre care copil al meu, era vorba, nu îmi venea să cred, atât de mult să se fi ataşat I. de mine!!! Nici nu ştiu cum a trecut timpul până la următoarea mea vizită la el, când când mi-a spus că a fost foarte supărat că nu m-am dus şi eu atunci la el, mai ales că era şi ziua lui de naştere. Voi ce i-aţi fi răspuns?? Ştiind că, pentru un copil, de ziua lui cadourile primează, şi deşi proiectul prevedea să nu oferim nimic material famiilor, i-am promis că o să îi aduc un cadou data viitoare şi probabil, în anul viitor o să fiu prezentă chiar şi la ziua lui.

Dar iată că s-a apropiat, ca la orice proiect, finalul! Sunt sigură că întrebă de ce.....pentru că şi băieţelul meu şi-a făcut prietenă, o colegă de serviciu, de-a mea, când am mers împreună, un drum mai lung. Ei doi au stat în maşină, pe bancheta din spate şi s-au jucat tot drumul, aşa cum \"mă joc\" şi eu cu Yanis. Am mai petrecut 3 zile acolo,iar după această călătorie s-au văzut foarte rar, însă, băieţelul meu întrebă mereu de \"ea\" şi o pune în TOP 3, în lista preferinţelor lui.....

La întâlnirile de grup, toţi voluntarii aveau aceleaşi îngrijorări ca şi mine, aşa că s-ar putea, pe viitor, să ne revedem, chiar dacă poate va fi mai rar, dar va fi!!

 

Acest emoţionant concept \"New Start\" s-a dovedit a fi un nou început chiar şi pentru mine, care mă consideram o persoană foarte ocupată, însă, acum, cât de ocupată aş fi, îmi rezerv timp pentru a discuta cu fata mea de aproape 14 ani şi pentru a mă juca alături de băieţelul meu de 4 ani.


Autor: Dobre Aurora