FAQ
Concursul a fost incheiat.
Voturi primite: 1103, punctaj total: 5422.

Poveste de Voluntar

Aș putea începe cu aceeaşi poveste... este mereu acceaşi, doar personajele diferă sub o formă sau alta... povestea unui copil „imperfect” într-o lume considerată “perfectă”.

Este povestea lui T., un copilaș cu autism, care are 8 ani . O realitate pe care o înfruntă cu mult curaj, înconjurat de dragostea nemărginită a celor din jurul lui: familia, prietenii, vecini, cunoscuţi sau necunoscuţi, echipa de terapie. 

A fost „diferit” încă de la început, iar pe parcurs a început să se diferenţieze din ce în ce mai mult în raport cu copii de vârsta lui. La 3 ani nu vorbea aproape deloc, nu se juca, nu avea preferinţe de nici un fel, nu se descurca să facă mai nimic singur. Cu greu făcea faţă interdicţiilor, schimbărilor de orice fel, refuzului. Nu înţelegea ce i se cere şi nu putea să se facă înţeles.

Pasiunile lui T. sunt cutiile pe care adoră să le alinieze la nesfârşit şi să le privească, dopurile de la pet-uri, roţile de la maşinuţe. Trăiește în lumea sa şi permite rareori celor din jurul lui să pătrundă în ea. Detestă agitaţia, atingerile, zgomotele puternice şi să i se repete la infinit să „umble frumos”, adică să nu mai meargă pe vârfuri. 

Acum îi place să se joace, să inventeze poveşti, să meargă la cumpărături (ceea ce până nu demult pentru el era o provocare majoră), să se plimbe cu bicicleta. Merge la şcoală, a învăţat să scrie şi să citească şi și-a făcut prieteni. Este un copil vesel, afectuos, atent şi receptiv.

Încă mai are multe de învăţat... merge tot pe vârfuri, uneori când este fericit își muşcă mânuţa, plânge şi strigă când este supărat sau nu vrea să facă ceva, are anumite stereotipii la care îi este greu să renunţe, însă el credere că va reuşi, iar într-o zi va putea singur să mulţumească tuturor celor care au avut încredere în el, care i-au fost şi îi sunt alături zi de zi, familiei, prietenilor, vecinilor, cunoscuților și echipei de terapie.

Când m-a văzut prima data m-a întrebat: “ Tu cine ești?”. I-am răspuns: “Salut T., sunt Raluca. Vino să îți arăt ceva. Vreau să modelez bucata asta de lut, mă ajuți?”. El, sfios, răspunde: “Salut.......bine........ hai......” Cam așa își începe T. prima sa conversație cu mine, nesigur, reticent, sceptic.

Încep să îi creez un tărâm de poveste în care el, acum curios din fire, începe să se implice destul de ușor. Dintre materialele pe care le am la dispoziție,  confecționez diverse personaje, care mă ajută în spunerea poveștilor în timp ce modelăm lutul, iar copilul, captat de acest lucru, ajunge să fie mai creativ decât însuși povestitorul. Împreună cu el învațăm cum să dăm viață lutului, care, ca printr-o vrajă, începe să se modeleze în mâinile lui, prinde contur.

Olăritul îi deschide copilului drumul spre creativitate, îl ajută să se concentreze, îi oferă stabilitate emoțională, relaxare a sistemului nervos, armonia corpului, minții și spiritului, coordonare motrică, îmbunătățirea  relaționării cu cealaltă persoană,  deschiderea emoțională și exprimarea propriilor trăiri și dorințe, stimulare proprioceptivă.

T.: “E super, woaw... Am făcut cu mânuțele mele lucrul ăsta! Vreau să-l arăt mamei mele.” 

Eu: “Bravo, sunt mândră de tine! Așa putem crea orice ne dorim.” 

T.: “Eu vreau să creez o lume nouă.”

Și așa descopăr cât de utilă mă simt să aduc o contribuție în progresul acestor copii, care îți dau câte o lecție de viață în fiecare moment și te învață să prețuiești cele mai mărunte lucruri, pe care de multe ori din diverse motive nu le mai apreciem. Satisfacția sufletească pe care o resimt nu pot să o redau în cuvinte, pentru că mi-e imposibil.

Olăritul îl ajută pe T. să-și dezvolte abilități de viață independente, iar eu îl sprijin în acest sens și  împreună cu echipei terapeutică reușim să îl orientăm  spre progres. Mă simt onorată să fiu voluntar în cadrul acestei echipe minunate care aduce speranță în  sufletele acestor copii și al familiilor acestora.


Autor: Ciurte Raluca