Mă numesc Mihaela, sunt voluntar

Mă numesc Mihaela, sunt voluntar în cadrul  proiectului Fundației Adina Stiftelsen „Eu, oltean de la țară, trebuie să fiu educat!”. Un apel telefonic am primit de la prietena mea Luminița, dacă vreau să fiu voluntar, eu am răspuns cu un mare DA. Știa că am o familie bine întemeiată, cu doi copii educați și frumoși, un soț responsabil și tată iubitor. Băiatul meu Marius este la dansuri populare în cadrul fundației. Am dorit din tot sufletul să împărtășesc din experiențele și ideile mele altor familii.

Să vă povestesc o întâmplare petrecută la una din familiile la care mergeam.

Era într-o zi de joi când am ajuns la familia Alinei care avea 6 copii, ultimii 2 erau gemeni în vârstă de 2 ani. Am intrat în curte și am strigat, nu a răspuns nimeni, în casă era gălăgie. Aștept 2 minute afară și văd că ies din casă cele 2 fetițe ale Alinei, una de 7 ani, iar cealalaltă de 4 ani cu încă 2 fetițe de aceeași vârstă cu ele. Plângeau și țipau toate patru, erau singure în casă. Mama celor doua fetițe, Alina, era cu gemenii la mama ei și avea grijă de încă doi copii ai fratelui, aproape de casă. 

Eu, ca voluntar, am întrebat fetițele de ce plâng și țipă. Cele două fetițe care erau cu fetele Alinei s-au lovit. Cea mică introdusese capătul cordeluței celei mari în ureche și a dat sângele.

M-am uitat la urechea ei să văd dacă era grav și nu era. Am luat cele două fetițe în brațe, pe cea lovită și pe cea mică care plângea. Am mers cu ele în brațe câtre mama lor, Alina, căreia i-am povestit toată întâmplarea.

Ca voluntar, când vizitam familiile, duceam diverse jocuri, puzzle sau cărți de povești. M-am așezat pe pat în casă și am strâns cele patru fetițe în jurul meu să ne jucam cu jocul adus de mine ca să uite de toate cele întâmplate. Am discutat și cu Alina, am rugat-o să nu mai lase cele două fetițe singure acasă sau cu alte fetițe împreună, căci se pot întâmpla lucruri și mai rele.

A sosit ora plecării și a fost greu să las fetițele supărate că nu aveau cu cine să se mai joace. Sunt multe alte povești de suflet și amintiri care m-au emoționat.

Pe lângă cei doi copii ai mei, mai am încă șapte copii dragi din cele două familii în care am fost voluntar și voi mai fi. Ca voluntar, am rămas cu o experiență plăcută, cu emoții și sentimente de la cele două familii.

Autor: Cirstoiu Mihaela