Încrederea

Aceasta este o poveste simplă, o poveste scurtă, doar o mică anecdotă despre experiența pe care eu, ca franțuzoaică, am avut-o în timpul stagiului meu de voluntariat în Asociația Stea. Mai exact, povestea se întâmplă în cadrul proiectului \"Grădina\", un proiect care are ca scop, printre altele, prin activități educaționale bazate pe tema naturii și agriculturii, de a dezvolta abilitățile de viață ale beneficiarilor: cognitive, sociale, emoționale sau comportamentale. 

O activitate, printre multe altele, a avut un impact deosebit pentru mine, pentru că m-a învățat o mulțime de lucruri. Tema din acea zi a fost încrederea: am discutat despre ceea ce este încrederea, importanța sa în viața de zi cu zi, apoi am efectuat un joc pentru aplicare. Regulile au fost simple, în echipe de câte doi, unul a fost legat la ochi, iar celălalt condus, a trebuit sa ne plimbăm în jur, să ne călăuzească în grădina noastră mare, si să ghicim unde am fost. Am avut încredere unul în altul si ne-am ajutat unul pe altul să nu calcăm pe plante, sistemul de irigare și alte obstacole din grădină. Ideea a fost de a ajuta beneficiarii să înțeleagă ce înseamnă încrederea, să învețe să aibă încredere în altii şi de a dezvolta încrederea în sine (stima de sine), prin încrederea pe care a dat cel legat la ochi. Ceea ce m-a atins este că am creat această activitate simplă pentru beneficiari, dar, în practică, activitatea a fost mai puțin simplă decât se aștepta și plină de satisfacții, atât pentru noi, cât și pentru beneficiari. 

Am fost într-o echipă cu P., o beneficiară pe care o cunosc foarte bine, pentru că sunt în acest proiect de nouă luni, și lucrez cu ea în fiecare zi. La început ea a fost legată la ochi și eu am ghidat-o prin porumb, varză și printre roșii. Foarte repede a avut încredere în mine și a reușit să urmeze traseul, fără probleme. Apoi am schimbat rolurile iar pe mine m-a deranjat întunericul când am fost legată la ochi. Mi-am imaginat că-i dau încrederea mea și ne plimbam liniștite în grădina pe care o cunosc atât de bine. Explicațiile lui P. despre sol și împrejurimi au fost corecte, fără erori, fără glume, ea a luat toate măsurile de precauție să nu mă accidentez. Cu toate acestea, exerciţiul nu a fost atât de evident pentru mine, am ezitat de câteva ori când am călcat. A trebuit să mă controlez pentru a mă lăsa condusă. A trebuit să învâţ să am încredere.

În cele din urmă, si eu am învățat la fel de mult ca și beneficiarii. Voluntariatul, înseamnă pentru mine să faci lucruri bune pentru alții și să învățăm în fiecare zi, atât despre noi, cât si despre ceilalți.

Autor: Bourceret Amelie