FAQ
Concursul a fost incheiat.
Voturi primite: 34, punctaj total: 157.

Voluntariat pentru viitor

Am ajuns în brațele proiectului „Educație - Antidotul Sărăciei” din pură întâmplare și oricât de clișeeic ar suna, nu aș schimba acea zi de august pentru nimic în lume. Nu știam cu ce se mănâncă, nu știam ce se întâmplă, și-mi suna mai mult a activitate plicticoasă ca alte zeci asemănătoare.

M-am găsit foarte rapid într-un microbuz pe un drum plin de gropi cu destinația Șuțești, unul din satele țintă ale proiectului. Din auzite știam de ce o să mă lovesc și nu eram deloc sigură dacă m-aș fi descurcat să ajut în jurul meu; consider ca sunt (eram) tipul de persoană foarte dezordonată iar o sarcină era cu adevarat o aventură pentru mine.

Să comunic cu locuitori mi s-a părut un gest chiar deplasat la început. Cine m-ar asculta pe mine? Mai degrabă mi-ar da ceva de pomană numai ca să scape de gura mea.

Și totuși, cu acea mână de oameni din acest sat am vorbit atât de deschis și de ușor, fără termeni pompoși; nu aveau nevoie să fie impresionați, era destul să vezi că sunt bucuroși că cineva îi ajută; că cineva are grijă și de viitoarea lor generație.

În centrele de lucru povestea rămânea la fel. Copiii erau aduși și participau la cursuri educative. Mi-a fost dat să văd cât de mult curaj și dorința poate sta într-un ghem de om. L-am ținut minte pe A., care atunci când a fost întrebat dacă poate să recite o poezie, s-a sfiit. L-am rugat noi, voluntarii frumos apoi. Eram tare curioși ce o să ne zică. Era așa o energie diferită și frumoasă. Era minunat să vezi ochii aceia mici și fricoși. Sufletul parcă striga după o poezie recitată; de când nu mai auzisem una.

S-a îngăduit să ne zică două - trei versuri, nu le mai țin minte din păcate. Țin minte cât de mândru și zâmbăret s-a întors la locul lui. Țin minte cât de bine părea să se simtă cu aplauze și laude în jurul lui. L-am întrebat ce vrea să devină apoi. Ne-a zâmbit ștrengar:”Astronaluut!!”

Am înțeles că sub acele acoperișuri, între acei pereți ai unei grădinițe prea slab dotate sunt atâtea vise. Sunt atâția copii care merită o șansă. Sunt atâția copii care au nevoie de un sprijin, așa cum eu am avut parte de el. Sunt atâția copii a căror educație depinde de ziua de mâine. Și am înțeles că și eu am rolul meu în acest proiect. Acela că, dacă mâine soarele răsare, ei trebuie să fie la școală, și este de datoria mea să fac pe cât posibil ca asta să se întâmple. Țara are nevoie de generații puternice și faptul că eu pot ajuta la asta mă face să ma simt extrem de onorată și privilegiată


Autor: Balaban Luisa